Ce fericit e-a şti
Ce fericit e-a şti Iisuse,
cînd tremur pe nălţimi divine,
că toate stările răpirii
sînt sărutările de Tine.
Că tot ce-am spus frumos în ele,
şi mi-a rămas pentru vecie,
trecînd din starea mea în alţii
e datorită numai Ţie.
Ca să doresc de orice dată
să urc pe muntele de pară
spre a-mi primi acolo-n slavă
împărtăşirea sfîntă iară.
Şi totuşi cînd revin de-acolo
de fiecare dată-mi pare
că mi-a rămas ne-mpărtăşită,
chiar fericirea cea mai mare.
Şi iar doresc să vin să-mi dărui
în cea mai naltă rugăciune,
cîntarea care n-am cîntat-o
şi taina care n-o pot spune.
Şi din genunchi mi-ntind spre Tine
tăcerea mea cea mai adîncă,
ca degetul Tău sfînt să-i scrie
solia neadusă încă.