Când Tu-mi străluci
Cînd Tu-mi străluci pe cale,
- tot soarele-i al meu,
prin raza Feţei Tale
Îl văd pe Dumnezeu
atunci o blîndă pace
îmi vine liniştit
şi-un rai ceresc se face
din tot ce-am suferit.
Atunci recunoştinţa
mă face să suspin,
pe şapte munţi credinţa
mă suie să mă-nchin,
şi-atotbiruitoare
mi-e inima în zbor,
plutind strălucitoare
spre cel mai nalt Tabor.
Atunci un imn mi-e toată
fiinţa mea de har,
spre ceruri e purtată
de-al flăcărilor car,
- Iisuse, pe-orice cale
să-mi străluceşti mereu,
că-n raza Feţei Tale
Îl văd pe Dumnezeu!