O, ce uşor mă-ntorc

O, ce uşor mă-ntorc la Tine cînd eu Te ştiu că eşti al meu dar şi fior şi dor e-n mine cînd mă-mpreun cu Dumnezeu. Cununa mea de flori uscate s-aşează sub cununa Ta şi-a Tale străluciri curate parcă lumină din a mea. A mele crengi neroditoare cu ale Tale se-mpreun şi-a Tale roade sfinţitoare parcă din mine Ţi-le-adun. Sînt ca o iederă ce-şi ţine viaţa din Fiinţa Ta mi-s toate florile din Tine dar ele par din viaţa mea. Cu tot ce-i mai divin în mine caut ce-i al Tău mai omenesc şi astfel pot veni spre Tine şoptindu-Ţi dulce: Te iubesc... Dar uneori mi se-nfioară tot naltul şi adîncul meu cît mi-e de grea şi de uşoară cuprinderea în Dumnezeu!