Nu-ţi pară rău
Nu-ţi pară rău, nu-ţi pară
că ai făcut un bine,
chiar dacă după-aceea
s-a dat cu pietre-n tine
e-un Dumnezeu ce vede
şi El o să plătească,
şi fapta bunătăţii
şi plata mişelească.
Să-ţi pară rău, să-ţi pară
cînd nu asculţi la vreme
cît încă e iubirea
şi dorul să te cheme.
Căci în curînd cînd ele
cărarea nu-ţi vor ţine,
ai vrea să-ntorci cu lacrimi
dar n-o să ai la cine.
Nu-ţi pară rău, nu-ţi pară
cînd eşti mustrat vreodată,
căci pînă ai mustrarea,
ai frate, soţ şi tată,
că vai de cel ce n-are
pe nimeni să-l îndrepte
pe-acela doar osînda
mai poate să-l aştepte!