Tu nu mi-ai dat
Tu nu mi-ai dat Iisuse, daruri
cînd sufletul zdrobit aveam
- cînd eu de Tine-aveam nevoie
şi după Tine aşteptam.
Nici nu mi-ai spus cîntări frumoase,
şi să mă fi lăsat cu-atît
- cînd viaţa mea dorea de Tine
aşa cum numai Tu ştii cît!
Nici nu mi-ai spus numai cuvinte,
chiar cît de scumpe s-ar putea,
cînd inima arzînd în mine
doar după Tine suferea.
Nici nu mi-ai spus că-s prea departe,
că sînt prea mulţi vrăjmaşi pe drum,
cînd Tu ştiai ce foc mă arde
şi-n ce primejdii-s eu şi cum.
Nici n-ai trimis măcar vreun înger
c-o rază în pustiul greu,
- ştiai că nimeni nu-mi mai este
ce Tu-mi erai Iubitul meu.
O, binecuvîntată fie
iubirea-n care mi-ai răspuns,
nimic din ce-ai Tu nu-mi ajunge
ci numai Tu-mi poţi fi de-ajuns!