Tu n-ai să pieri
Tu n-ai să pieri în veac iubire,
cînd toate-n lume se desfac,
pămînt şi ceruri cînd pieri-vor,
tu singură rămîi în veac,
pier lăudaţii şi vestiţii,
pier toate cîte ei le fac,
- dar tu iubirea şi-adevărul
veţi rămînea în veac şi-n veac.
Se sting luminile ştiinţei
dispar împărăţii şi ţări,
sfîrşeşte scara cunoştinţei
vin alte vremuri - şi-alte stări,
se învechesc în lume toate,
se prăbuşesc şi se desfac,
- dar tu iubire şi-adevărul
veţi rămînea în veac şi-n veac.
Şi prorociile sfîrşi-vor
şi limbile vor înceta,
şi toate cîte sînt în lume,
vor trece şi se vor uita,
şi cerurile se vor strînge,
ca umbrele ce se desfac,
- dar tu iubire şi-adevărul
veţi rămînea în veac şi-n veac.