Plăteşte Doamne celor
Plăteşte Doamne celor ce-au milă de iubire
cînd sufere tăcută pe crucea cea mai grea,
şi chiar de nu-i pot smulge nimic din chinuire,
rămîn cu ea acolo şi plîng lipsiţi de ea.
Plăteşte Doamne milei ce-şi rupe de la gură,
să potolească foamea unei mai triste vieţi
şi dragostei ascunse ce-şi dă a ei căldură,
să ţină vie-o floare într-un pustiu de-ngheţ.
Plăteşte Doamne-ascunsei credincioşii curate
ce-şi alipeşte toată fiinţa ei de-acel
ce poart-un steag de luptă în mîini însingurate,
şi-mprospătează, astfel puterile din el.
Plăteşte Doamne tainei ce ştie şi nu spune,
ce plînge şi nu pleacă, ce face şi nu ia,
ce-şi dă frumoase toate, aşa ca-n rugăciune
şi numai curăţia şi-o ţine pentru ea.