Iubirea mea-i culeasă

Iubirea mea-i culeasă din raiul Tău Iisus, din straturile tainei, din starea cea mai sus, din unduiri de raze şi irizări de har, amestec de lumină, de cîntec şi de jar. Din ea am scos nectarul prelins pe-orice cuvînt, din ea e zvonul molcom din ceasul nostru sfînt, din ea e răcorirea ca-n legănări de ram, şi tot ce-am pus în toate, Iisus, din ea le am. Şi-acum Ţi-o dau, primeşte-o în cel mai dulce loc, cînd rugăciunea-i lacrimi şi-mbrăţişarea-i foc, şi legămîntu-i jertfă şi muntele-i divin şi-n Numele Treimii de patru ori Ţi-o-nchin. Ţi-o dau sfinţită-n lacrimi, cu inimă cu tot, căci s-o dezleg de suflet în veci n-am s-o mai pot, ea una e în mine, eu una sînt în ea, ca zarea luminoasă în flacăra de nea.