Doamne, iată-mi şi hotarul

Doamne, iată-mi şi hotarul unde leapăd tot ce-am strîns şi-mi rămîne numai harul care l-am cules din plîns. Numai anii arşi în patimi prin al dragostei cuptor numai ce-am scăldat în lacrimi de durere şi de dor. Numai ce-am pierdut cu Tine jefuit şi judecat, numai ce-a rămas pe mine după ce-am fost despoiat. Numai urmele de cuie şi de spini din trupul meu vin cu mine-acum să spuie ce-am adus lui Dumnezeu. Numai pîinea dăruită şi cei doi bănuţi sărmani şi viaţa pîrjolită în atîţi amar de ani... Doamne, iată-mă toată-averea la acest hotar al meu ce iubirea şi durerea mi-o aduc spre Dumnezeu.