Liniştea răbdării noastre
Liniştea răbdării noastre
Doamne, fă-ne-o-n veci senină,
orişicît de multe valuri
şi furtuni ar fi să vină.
Dincolo de orice noapte
şi de orice vijelie,
să privim desăvîrşită
plata ei în Veşnicie.
Doamne, pune-n noi puternic
gîndul ce era în Tine,
cînd ai străbătut Golgota
cu privirile senine.
Cînd ai suferit ocara
şi lovirile şi fierea
biruind cu rugăciunea,
cu iubirea şi tăcerea.
Fă s-avem şi noi privirea
strălucind seninătate,
spre slăvita biruinţă
dincolo de-acestea toate.
... O, ce trecător e chinul
şi ce veşnică-i cununa
- liniştea răbdării noastre
ţine-o sfîntă-ntotdeauna.