Doamne, teama despărţirii

Doamne, teama despărţirii dintre noi o depărtează ea ne-ntunecă-al iubirii soare dulce la amiază. Nu lăsa a ei tristeţe sufletele să le-apese pune-n locul ei sărutul dragostei cei’ mai alese. Şi sădeşte-n locul aspru al tăcerii ei Iisuse, crinii cei mai albi ai unei părtăşii nemaiapuse. Fă să nu privim la vălul şi la umbra de-o clipită, ci la pacea şi seninul din iubirea nesfîrşită. Depărtările ce astăzi despart fraţii de olaltă, umple-le cu bucuria din unirea cea mai naltă. Doamne, cei ce sînt în Tine şi-ntre ei - în veci fă-i una Tu în ei şi ei în Tine, Unul şi pe totdeauna!