Noi doi, Iisus

Noi doi, Iisus, - ce dulce-i cînd pot grăi aşa, şi faţa mea se-nalţă încet spre Faţa Ta, şi braţele-mi se nalţă spre Crucea Ta tăcut, şi gura mea se nalţă spre sfîntul Tău sărut. Noi doi, Iisus, ce taină şi ce fior ceresc, şi inimile noastre spre Tatăl se-ntîlnesc şi lacrimile noastre se zvîntă fericit sub arşiţa cea dulce din care s-au ivit. Noi doi, Iisus, ce sfinte îngenuncheri în har ce tainice suspine pe-al rugăciunii jar ce legămînt de jertfă pe liniştit senin, în locul cel mai vitreg şi mai de umbre plin. Noi doi, Iisus, - ce lupte şi ce vrăjmaşi mai sînt pîndindu-ne lumina şi sfîntul legămînt - dar crucea-mbrăţişată pe vecii de apoi ne-a-mpreunat cununa făcîndu-ne un noi.