Când se lasă înserarea
Cînd se lasă înserarea
şi Te-aştept să vii
revederea Ta îmi umple
zările pustii.
Ce plăcut mă iei de mînă
şi mă ţii aşa,
liniştind învolburarea
din fiinţa mea.
Mîngîierile din glasul
gurii Tale-mi sînt
liniştea şi-mbărbătarea
pentru drumul sfînt.
Bucuria mea se face
lacrimă şi vis,
lîngă Tine văd tot largul
cerului deschis.
Cînd Îţi sorb din ochi seninul
ochii mei lucesc
şi n-am decît două şoapte:
Te iubesc, iubesc...
Vino dulce pe cărarea
care duce Sus
casa noastră cea de aur
are steagul pus...