O, zi de fericire
O, zi de fericire cînd mi-ai venit Iisus,
- cînd mîinile-Ţi slăvite pe ochii mei le-ai pus
mi-ai sărutat vederea şi ochii mei uimiţi
mi s-au deschis spre Tine, spre ochii Tăi iubiţi...
O, zi de fericire, cînd Tu mi-ai vindecat
iubirea mea zdrobită - şi cerul tot mi-ai dat
cu împletiri de raze cărarea Sa mi-o-ncingi
şi-apoi să-mi spui: Răbdare, - fii tare şi-ai să-nvingi!
O, zi de fericire cînd într-un sfînt balsam
mi-ai dăruit iubirea ca soţ de drum s-o am
s-a-nfiorat în mine tot sufletul simţind
că tot ce dă iubirea răscumperi suferind.
O, zi de fericire - de-atunci viaţa mea
mi-ai prefăcut-o soare şi lacrimă şi nea
Iisus, mi-ai dat-o stîlpul unui ceresc hotar
din care să-mi fac viaţa un cîntec şi-un altar.
O, zi de fericire, rămîi mereu aşa,
în veac ce-a fost în tine să nu mai pot uita
dar dincolo de tine să uit tot ce-am fost eu
să pot fi dincoace pe veci în Dumnezeu!