Eu n-am să te las ca să pieri
Eu n-am să te las ca să pieri
Când treci prin necazul cel greu
Atunci când mă chemi în dureri,
„Eu vin!“, a promis Dumnezeu!
Cheamă-Mă în ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni
Atunci Eu te voi ajuta,
Iar tu-n cânt mă vei proslăvi.
Când ziua s-a dus, e târziu
Și singur în noapte rămâi
În jurul tău totu-i pustiu
Și-o piatră de-ți pui căpătâi.
Cheamă-mă și am să vin
Și-o scară la cer voi ‘nălța
În noapte, sub cerul senin
Cu tine de vorbă voi sta.
Te simți de furtuni clătinat
Și valul te-mpinge spre stânci
În jur mai auzi disperat
Un vuiet de ape adânci
Cheamă-mă-n clipa cea grea
Când valul lovește cumplit
În Mine pe stâncă vei sta
Furtuna privind liniștit.
Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeu
Și-aud când mă strigi din necaz
Căci Eu văd din cer chinul tău
Și lacrima pe-al tău obraz
Crede și nu te-ndoi
Așteaptă-n tăcere-ajutor
Căci Eu lângă tine voi fi
Și chinul va fi mai ușor
Cheamă-mă în ziua cea grea
Când nori de necaz vor veni
Atunci Eu te voi ajuta,
Iar tu-n cânt mă vei proslăvi!