Fericita mea Nădejde
Fericita mea Nădejde
Dulce Domnul meu Iubit
ce nălţimi, ce slăvi, ce haruri
vieţii mele-ai dezvelit!...
Ce oceane de lumină
ce-adîncimi de har măreţ,
ce trăiri necunoscute
ce nespuse frumuseţi.
Ce de ceruri necuprinse
ce întinse mări de sori
ce de feţe-a fericirii
ce de noi şi noi comori.
Ce necunoscute alte
proaspete şi-adînci minuni
strălucind în mii de raze
curcubeie şi cununi...
- Cine-s eu Stăpînul Slavei
Cerului mai sus de Rai
să mă-nvredniceşti de-atîta
fericire cîtă-mi dai!
Căci mi-ai dat şi-mi dai cît Doamne
nici cu gîndul nu socot
şi, răpit, privind spre Tine
doar să plîng - atît mai pot.