Iisuse Dulce, urzitorul

Iisuse Dulce, Urzitorul eternei noastre mîntuiri mă copleşeşte greutatea slăvitei Tale fericiri. Cu-atîta mare de lumină şi zări cereşti de bucurii umplut-ai inima-mi zdrobită de chinu-atîtor ani pustii! Peste viaţa mea firavă adus-ai munţi de haruri grei şi-atîta fericită slavă de-o frînge greutatea ei... Simt bucuria grea-ncercîndu-mi prea slabul firii mele tort mă doare-atîta fericire şi parcă nu mai pot s-o port... - Ţi-am dus durerile nespuse putut-am duce-amarul tot, dar bucuria azi Iisuse şi slava parcă n-o mai pot. E mult mai mult decît încape în bietu-mi suflet obidit şi copleşit suspin Iisuse de cît am fost învrednicit!