Se-mprăştie noptarea

Se-mprăştie noptarea în cercuri tot mai dese fugind în ascunzişuri de codrii nevăzuţi din scame de lumină prind norii a se ţese ca-n Prima Dimineaţă în care-au fost făcuţi. Doar e tîrziu - ici colo - mai clipind arare ca stelele prin ceaţă în nopţi de primăveri, opaiţe vii ce încă nestinse ard, fecioare cu mîini neîntinate de-a iadului plăceri. Aşteaptă Răsăritul Luceafărului Dulce ce mai naintea Zilei de Veci Se va ivi ca faţa obosită, pe braţul Lui să-şi culce şi lîngă El odihna pe veci a-şi regăsi. - Luceafăr Sfînt, Iisuse, de plîns mi-e faţa stoarsă ca-n somnul cel de moarte pămîntul e-adormit, simţim că noaptea trece, că zorii se revarsă privirea ni-e întoarsă mereu spre Răsărit. Răsai, arată-Ţi Faţa o clipă mai devreme ni-e-aşa de dor Iisuse de Chipul Tău Cel blînd ni-e dor ca glasul dulce pe nume să ne cheme le-am vrea Iisuse toate o clipă mai curînd. Adu-ne dezlegarea de-a lutului zăvoare şi albul zbor din zorii Seninei Dimineţi ce-ntregul Cer va umple cu valuri de cîntare cu-atîta mulţumire şi-atîtea frumuseţi.