Iisuse, când purtat de patimi

Iisuse, cînd purtat de patimi pe calea lumii rătăceam cînd nici iertarea şi nici pacea nici dragostea nu-Ţi cunoşteam. Mi-au spus-o mulţi în multe feluri cît eşti de Bun şi plin de har, că fericirea Ta şi pacea şi bucuria n-au hotar. C-a Ta iubire n-are margini nici început şi nici sfîrşit că nimeni şi nimic ca Tine nu-i vrednic a mai fi iubit. Că Frumuseţea Ta întrece a-nchipuirii orice zări că eşti Izvor de nesecate şi veşnic noi înviorări... Mi-au spus atîţi şi-atît Iisuse de tot ce-n Tine pot afla cînd inima pe veşnicie întreagă Ţie voi preda... - Dar astăzi cînd mă scald în harul şi-n slava care mi-ai adus Iisuse, nici a mia parte din cît simt eu, ei nu mi-au spus!