Stăpânul ascultării mele

Stăpînul ascultării mele ce har ai Tu şi ce frumseţi, - de ce nu pot să-Ţi aflu seamăn în tot ce-n lume-i mai de preţ! De ce nu pot afla nici nume nici chip în cer sau pe pămînt nimic să-Ţi poată fi alături de fericit, de drag şi sfînt. Nimic nu-Ţi seamănă Iubirii ce Tu în inimă-mi aprinzi nimic frumseţii şi cîntării cu care sufletu-mi cuprinzi!... - Ce frumuseţi şi har trezeşte ivirea mugurilor cruzi cînd puii roadelor vieţii în sînuri gîngurind le-auzi! Ce farmec minunat şi tainic e în al razei cald îndemn ce-nvie şi arată lumii al păcii şi iubirii semn! În tot ce e frumos - şi-n toate e-un farmec minunat şi sfînt ce-n inimă, privind, coboară puternic raiul pe pămînt. Dar parcă toate de pe lume şi poate că şi-n Cer la fel au numai cîte-un singur farmec sau har... şi-n veci rămîn cu el. Pe cînd Tu, al Iubirii Soare Tu, al Cîntării dulce Foc Tu, Dorul dorurilor mele le-ai veşnic toate la un loc!