În tainicele-adâncuri

În tainicele-adîncuri din sufletu-mi ascuns în care niciodată şi nimeni n-a pătruns aş vrea Iisuse Dulce Tu Singur să cobori să-Ţi vezi acolo strînse a dragostei comori: Smerenia, Tăcerea, Sfioasele priviri şi toată Ascultarea de gînduri şi simţiri. S-asculţi acolo viersul ce n-a putut fi scris nemaicuprins de duhul în care zace-nchis nemaiajuns de pasul cuvîntului rămas neîncăput în lumea de forme şi de glas nestăpînit de locul şi zările ce-l ţin rîvnind spre mai înaltul Cuprinsului Divin. Şi-acolo unde-i taina adîncului profund şi unde numai Ochii Dumnezeieşti pătrund coboară şi culege din gînduri şi simţiri frumseţea şi dulceaţa de cînturi şi iubiri ascultă şi priveşte cît ar dori şi-ar vrea căci nici cînta, nici plînge, eu nu le pot aşa.