O, Sfânt Cântec vino
O, Sfînt Cîntec vino
spre Cer să alergăm
ia-mi duhul şi mîna
şi hai să zburăm.
Mă nalţă cu tine
mai sus şi mai sus
pe norul luminii
rămas de Iisus.
Spre forma cerească
în care doresc
să cînt bucuria
pe care-o trăiesc...
- E-atîta lumină
pe unde plutim
Iisuse, Iisuse
ce haruri trăim!
Mai sus, mai departe
hai imnule sfînt
spre veşnica formă
a altui cuvînt.
Spre-a Slavei izvoare
din care s-adun
cleştarul luminii
în care s-o pun.
Şi du-mă Sfînt Cîntec
la starea de har
în care-Adevărul
e fără hotar.
Şi lasă-mă unde
voi şti c-am găsit
iubirea deplină
şi fără sfîrşit.