O, Sfânt Cântec vino

O, Sfînt Cîntec vino spre Cer să alergăm ia-mi duhul şi mîna şi hai să zburăm. Mă nalţă cu tine mai sus şi mai sus pe norul luminii rămas de Iisus. Spre forma cerească în care doresc să cînt bucuria pe care-o trăiesc... - E-atîta lumină pe unde plutim Iisuse, Iisuse ce haruri trăim! Mai sus, mai departe hai imnule sfînt spre veşnica formă a altui cuvînt. Spre-a Slavei izvoare din care s-adun cleştarul luminii în care s-o pun. Şi du-mă Sfînt Cîntec la starea de har în care-Adevărul e fără hotar. Şi lasă-mă unde voi şti c-am găsit iubirea deplină şi fără sfîrşit.