Iisuse, ştiu

Iisuse, ştiu că-n viaţa asta odată va veni o zi din care lungile suspine şi zbuciumări, se vor sfîrşi. C-atunci solia uşurării va duce izbăvitul lut în calda ţărnii-mbrăţişare din care-odată s-a născut. Că tot ce-n lume-a fost trăire, mişcare, lacrimi, simţămînt le-ngroapă-n ultima durere întîiul bulgăr de pămînt... Dar o, cu toate-acestea Doamne această zi o chem demult, din lunga-ncătuşare-a firii şi-a lutului să simt că-s smult. Că trec prin porţile acestea ce-n partea asta sînt de fer că ies de cealaltă parte de aur, de smarald, de cer... Că zbor cu albe-aripi prin soare mai sus, mereu mai sus, mai sus pîn-la Izvoarele Luminii ce ies din umbra Ta Iisus... Cu ce cîntări de bucurie Iisuse-atunci Te voi slăvi, scăpat din cea mai neagră noapte la cea mai strălucită zi!...