Mi-e inima adesea
Mi-e inima adesea un frămîntat pămînt
lipsită de-orice fraged şi dulce simţămînt.
Şi mintea mi-e adesea un sterp şi-ntins pustiu
de parcă nici o urmă de bine nu mai ştiu.
În clipele acestea nimic din tot ce-aş vrea
eu nu mai am Iisuse s-aduc în faţa Ta.
Nici calda rugăciune, nici limpedele gînd
nici dulcea-nflăcărare a dragostei arzînd.
Doar în adîncul tainic al sufletului meu
iubirea Ta rămîne statornică mereu.
Şi-n clipa cînd spre Tine din nou pot să privesc
întreaga mea fiinţă Îţi strigă: Te iubesc!