Dragul mult iubirii mele

Dragul mult-iubirii mele plin de raze-n păr, sub privirile de stele m-ai trezit sub măr strălucind de haruri grele m-ai trezit sub măr. Cerul se-ntindea sub mine zarea căpătîi m-a unit pe veci cu Tine dragostea dintîi: dulcea, minunata, sfînta dragoste dintîi. Mi-ai umplut cu-a Ta privire inima de drag fericit de-a ei sfinţire n-am mai fost pribeag dintr-un ceas de strălucire n-am mai fost pribeag. Îţi ascult răpit Cuvîntul plîng cînd Ţi-l ascult oare unde-i azi pămîntul de-s în Cer demult unde s-a pierdut pămîntul de-s în Cer demult? De ce oare-ntreaga Fire cîntă-acum aşa? mai e oare fericire dulce ca a mea nu e, nu e fericire dulce ca a mea. Unde-i azi cetatea oare unde-s cîinii răi? cîntă-atîta sărbătoare dulce-n ochii Tăi numai pace şi iertare cîntă-n ochii Tăi. Cîntă ca un roi de-albine cîmpu-n floare plin zările-s de taină pline totul e divin lîngă Tine, lîngă Tine totul e divin. Ţes cununi de rouă zorii să ne-anine-n păr fericiţi nemuritorii cununaţi sub măr Nunţii Sfinte, Sărbătorii cununaţi sub măr.