În trecerea grăbită prin lume către veci

În trecerea grăbită prin lume către veci fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând, fă-ți timp să poți cu milă să le alini trecând, fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri ân vis, fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis, fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor, fă-ți timp s-auzi ce-ți spune o floare, un cocor, fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi, fă-ți timp, pe-un munte, seara, stând singur să te rogi, fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău, bătrâni, fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câni, fă-ți timp să stai aproape cu cei iubiți, voios, fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Hristos, fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat, fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat, fă-ți timp de rugăciune, de post și meditări, fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări, fă-ți timp și-adună zilnic la toate câte-un pic fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic! Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai fă-ți timp... căci toate-acestea au pentru tine-un grai, fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți, fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț! Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi comoara risipită a vieții n-o mai strângi!