E cineva, cântă

Iisuse, Iisuse, ascultă acum departe, pe dealuri, prin văi, pe cîmpie un cîntec de lacrimi, de jertfă şi drum - e cineva, cîntă prin zarea pustie. E cineva cîntă... E unul, sînt doi, sînt sute, sînt mii, sînt mulţimi fără zare şi cîntă prin soare, prin noapte şi ploi un imn de iubire, de har şi chemare. E cîntecul meu de dragoste - strîns din primul fior de grea sfîşiere din ziua cînd Ţie Iisuse Ţi-am plîns întîia iubire şi-ntîia durere. Ascultă-l cum creşte mereu mai aprins mereu mai puternic, mereu mai fierbinte o Oaste, o ţară, o lume-a cuprins o nalţă, o-ncîntă şi-o poartă nainte... Ascultă-l Iisuse... - e imnul slăvit din ziua cînd haru-Ţi veni peste mine şi-n care-Adevărul a rupt strălucit tristeţea trăită departe de Tine. Ascultă-l Iisuse - e-ntregu-mi avut puterea, avîntul şi sfînta iubire comoara-mi întreagă, întîiu-mi născut adus pentru Tine supremă jertfire. Ascultă-l Iisuse în ceasul ceresc cînd harfa se sfarmă pe culmi de extaze cînd lutul apune, cînd ochii privesc uimiţi, Veşnicia de slavă şi raze.