M-ai izbăvit
M-ai izbăvit Iisuse din mîini de sînge pline
şi mi-ai scăpat viaţa din arşiţa durerii
m-ai ridicat odată spre culmi aşa senine
- de ce-mi laşi azi secate izvoarele puterii?
Ştii cît mi-a fost odată viaţa plină-plină
cu dulcea, minunata şi sfînta-Ţi armonie,
cum Îţi cîntam Iubirea Slăvită şi Divină
- de ce-mi laşi azi doar jalea pe harfa mea pustie?
Mi-ai arătat frumseţea şi harul fericirii
cum unui ars de sete i-araţi un strop de apă
- de ce de-atunci în dorul şi-n chinul ne-mplinirii
nădejdi făr-alinare tot sufletul mi-l sapă?
O, Tu mă vezi Iisuse, strigînd zdrobit spre Tine
din mijlocul atîtor dureri sfîşietoare
- cînd mi-ai scăpat viaţa de-atîtea ori cu bine
de ce acuma singur mă laşi în luptă oare?
Îndură-Te de mine cînd duhul meu slăbeşte
şi cînd răbdarea zace învinsă de povară
ori luntrea mea salveaz-o, ori marea-mi potoleşte
ori inima înalţă-mi, ori fiara mi-o doboară.