Din zbuciumul iubirii
Din zbuciumul iubirii, din focul ei nestîns
mereu cu alte lacrimi chemăm acelaşi plîns.
Din plînsul şi lumina acelui sfînt fior
mereu cu alte-avînturi chemăm acelaşi dor.
Din zborul armoniei spre locul cel preasfînt
mereu cu alte doruri chemăm acelaşi cînt.
Plutind din slavă-n slavă spre-al cerurilor prag
mereu cu alte cînturi chemăm un Nume Drag.
Aşa de-a pururi pînă - în clipa-n care plin
va fi întreg pămîntul de Imnul Tău Divin.
Şi Slava fără seamăn a Altui Început
din care tot ce-i zbucium va fi necunoscut.