În faţa Ta plec ochii

În faţa Ta plec ochii umezi cu suflet copleşit de drag Strălucitoarea Ta Frumseţe uimit m-a-ngenuncheat pe prag. O, eşti Frumos ca Adevărul Strălucitor şi Minunat ce-n limpezimea Lui e veşnic atotputernic şi curat. O, eşti Frumos cum e Iubirea Dumnezeiescul Har Slăvit Iubirea care ca şi Tine e fără margini şi sfîrşit. O, eşti Frumos cum e Nădejdea din jertfa inimii fierbinţi ce pentru-o clipă fericită îndură ani de suferinţi. O, eşti Frumos cum e Credinţa curată şi de neclintit mereu mai mare, mai frumoasă dar cea dintîi, pîn-la sfîrşit. O, eşti Frumos cum e Iertarea ce-mbrăţişează pe vrăjmaş primindu-l frate şi făcîndu-l aceloraşi comori părtaş. O, eşti Frumos ca Mîntuirea ce-a şters atît de-adînc alean şi-arată veşnic mai frumoasă din zi în zi, din an în an. O, eşti Frumos cum de frumoasă e numai Frumuseţea Ta - mi-e sufletul pe veci Iisuse robit şi fermecat de Ea. Şi-mi uit şi zbuciumul şi lupta şi-ntregul plînset dureros şi Te privesc uimit Iisuse o, eşti Frumos, aşa Frumos!