Ce dor adânc

Ce dor adînc îmi e de Tine al vieţii mele Mire Sfînt ca dorul nopţilor din mine de soarele ce nu mai vine de cîntecul ce nu-l mai cînt. Te vrea iubirea pururi nouă cu doru-i tot mai sfînt şi-aprins şi plîng ca zorii după rouă şi stau cu mîinile-amîndouă şi sufletul spre Tine-ntins. E-n pieptul meu sfîşietoare dorinţa de-a Te-avea Iisus ca setea arsei căprioare de-a apei limpede răcoare ca taina dorului nespus. Şi parcă-aici pe-aşa de-aproape Te simt pe undeva ascuns că-mi vezi şi lacrima-n pleoape şi dulcile privirii ape că de-aş şopti, ar fi de-ajuns. M-ai auzi, - şi n-ar fi-n stare nimic să Te oprească-apoi şi-n sfînta clipă următoare am fi un duh şi-o întrupare un har şi-o taină amîndoi.