O, când mi se-ntoarce

O, cînd mi se-ntoarce privirea spre El lumină şi zîmbet mi-e faţa şi inima-mi umple fiorul acel ca nalţă-ntr-o clipă viaţa. Atunci norii negri de griji şi tristeţi se duc cum se duce-o clipire şi-n suflet revarsă seninul măreţ cîntare, lumină, iubire. Atunci nu sînt singur şi nu sînt străin oricît e de mare pustia căci gîndul îmi cîntă, iar duhul mi-e plin de harul ce-l dă părtăşia. Atunci orice frică şi teamă dispar şi-n faţa cumplitei primejdii în inimă-mi vine o fără hotar tărie, îndemnul nădejdii. Atunci încetează al rănilor chin oricît e de cruntă lovirea iar faţa zdrobită mi-o umple deplin blîndeţea, iertarea, Iubirea. Atunci pier şi neguri şi noapte şi nor de spaime,-ndoieli şi ispite iar Cerul mi-l umple cu sute de sori Lumina Privirii Iubite... - O, cînd mi se-ntoarce privirea în Sus uit ura şi chinul şi tina şi simt cum mă-nvăluie-n Tine Iisus Lumina, Lumina, Lumina...