Se va desface-odată
Se va desface-odată cortul acesta ce se cheamă trup
a firii rădăcini simţi-vom că ni se smulg şi ni se rup.
Că scuturăm de peste aripi şi de pe gînduri tot ce-i lut
că într-o ultimă privire întoarcem ultimul salut.
Că spunem ultimul adio spre ţărmul ospitalier
ce ne-a adăpostit o clipă iubirea noastră-n drum spre Cer.
Şi diafan ne vom desprinde ca fulgul dus de-un vînt uşor
cu aripi largi spre veşnicie plutind despovăraţi de dor.
Cocori scăpaţi din Nordul unde fiorduri şi gheţari se-ntind
de cîntec vom umple nălţimea spre Sudul însorit suind...
... Sus la picioarele Iubirii de lîngă care-ntîi ne-am smult
ne vom lăsa sosind Acasă ca de departe, de demult.
Şi-n Mîna Celui Drag vom pune tot ce-am putut păstra din vis:
inelul logodirii noastre ce ni l-ai dat cînd ne-ai trimis.