O, dacă tu aveai iubire

O, dacă tu aveai iubire atunci cînd trebuia să ai ce dulce ţi-ar fi fost cîntarea ce fericit eternul rai. Talazuri de iubire sfîntă cu drag te-nconjurau cîndva, dar inima ţi-a fost de gheaţă şi ţi-ai închis-o pentru ea. Azi e tîrziu, tu eşti de piatră şi toate-n jur ţi-au împietrit - cum poate, vai, s-ajungă-un suflet cînd calcă tot ce-i mai sfinţit! Sărmane suflet cum vei plînge cîndva de-amar tot ce-ai făcut... - O, dacă-ai mai avea vreodată prilejul care l-ai pierdut!