Ce liniştiţi sânt paşii Tăi
Ce liniştiţi sînt paşii Tăi
în mine cînd coboară
şi pe-a iubirii mii de căi
fiinţa-mi înconjoară...
Ca mersul stelelor pe cer
ca răsăritul lunii
ca luntrea gîndului, năier,
pe apa rugăciunii,
ca izvorîrea din afund
a stropilor spre unde,
ca taina harului profund
cînd duhul ni-l pătrunde,
ca roua cerului senin
pe iarba aplecată,
ca seara ce-nfăşoară lin
pădurea nemişcată,
ca şoapta dulcii adieri
prin spicele-nflorite,
ca pacea marilor tăceri
pe culmile-nsorite,
ca zvonul paşnicei cîntări
din sînul primăverii
ca sfintele înfiorări
din noaptea Învierii...
Ca a iubirii dulci văpăi
spre-a inimii comoară
- Ce liniştiţi sînt paşii Tăi
în mine cînd coboară!