De unde-i cântecul acesta?

De unde-i cîntecul acesta care-mi trezeşte-aşa suspine? - ah, ştiu: demult Iisuse-odată cîndva-l cîntam şi eu cu Tine. De unde ştiu cărarea asta ce-mi pare cunoscută bine? - ah, mi-amintesc: cîndva Iisuse mergeam şi eu pe ea cu Tine. De unde ştiu cuvîntu-acesta ce-acum mereu în minte-mi vine? - ah, mi-l spuneai şi mie-odată atunci cînd ascultam de Tine. O, numai pacea de-altădată şi bucuria nu-mi mai vine rămas-au toate-acolo unde cîndva m-am despărţit de Tine. Azi cînd îmi reamintesc de toate se rupe inima din mine: doar eu sînt vinovat Iisuse, că eu Te-am părăsit pe Tine! O, de-aş putea lăsa păcatul să pot plîngînd veni la Tine pierdutul har de altădată din nou l-aş regăsi, ştiu bine. Întoarce-mă Iisuse iarăşi prin dulcile-amintiri senine spre starea ce-o aveam odată atunci cînd ascultam de Tine!