Ce bine-i la limanul
Ce bine-i la limanul unde-am ajuns acum
după atîta luptă şi lacrimă şi drum
trecutele naufragii din largul depărtat
s-au stins rămase-n urmă, demult... şi s-au uitat.
Cum seamănă de bine limanul liniştit
cu locul drag de unde sînt de demult pornit!
Dă-mi Doamne-odihna dulce dorită de demult
ca unui prunc ce singur, uitat a plîns prea mult
fă-mi umbră cu aripa alinului Tău blînd
ca unui prunc ce vine din soarele arzînd
şi strînge-mă la Sînu-Ţi cu zîmbet fericit
ca mama pe copilul prea-ndelungat dorit.