N-am vrut să fiu
N-am vrut să fiu ca apa ce, dusă, nu mai vine
nici ca şi norii toamnei ce trec şi nu mai vin
nici ca un vis ce pleacă uitîndu-şi visătorul
nici ca nimic ce lasă un neîntors alin...
- Am vrut, ca rîndunica, să-ntorc de orice dată
c-o nouă primăvară la locul neuitat,
ca soarele ce-ntoarce în orice dimineaţă
c-o faţă fericită spre unde-i aşteptat...
- Dar n-am fost ca nici una din cîte pot să plece
ci-am fost cum e iubirea cu foc ascuns şi mut
ce nu se poate smulge să plece niciodată
ci arde pîn-la moarte tot unde s-a născut.
... Atîţia ani Iisuse! - Cîte plecări şi lupte
iar eu sînt tot cu Tine mergînd spre-acelaşi Ţel!...
acesta-i tot avutul ce mi-a rămas pe lume
dar tot ce-am dat păstrîndu-l, e fum pe lîngă el...