Cum cântăreţii

Cum cîntăreţii-n stare-adîncă sfîrşind, pun mîinile uşor pe corzile ce sună încă stingînd tăcut vibrarea lor. Cum coarda stinsă odihneşte sub mîna celui ce-a cîntat cînd imnul jertfei ei pluteşte tot mai duios şi-ndepărtat. - Aşa Iisuse Dulce-mi curmă a inimii vibrare, lin, cînd în acordul cel din urmă, cîntarea-mi voi sfîrşi deplin. Iar cît sub Mîna Ta duioasă vei odihni a ei vibrări cîntarea du-mi-o mai frumoasă din veac în veac, din zări în zări. Şi-n clipa Învierii-adie-i fiorul ei din noi trezit să-Ţi cînte-n corul veşniciei Divinul Imn. Desăvîrşit!