O, Sfântă Faţă-nsângerată

O, Sfîntă Faţă-nsîngerată senină sub cununa-Ţi grea spre slava Ta îndurerată cum să-mi ridic privirea mea? Cu lacrimi Te privesc cu lacrimi Te iubesc cu lacrimi Te sărut smerit căci pentru mine-ai suferit. Ce susă-i slava Ta divină ce joasă-i aplecarea Ta între sfinţenie şi vină pe amîndouă-a le purta. Cum să-Ţi privesc acele rane ce ştiu că eu Ţi le-am făcut, - o, dureroasele piroane ce-al meu păcat Ţi le-a bătut! Iisuse răstignit de mine, mă prăbuşesc plîngînd zdrobit: ce vinovat sînt către Tine - şi totuşi Tu cît m-ai iubit! Zdrobit-am Inima-Ţi iubită făcînd ce nu mai pot uita - cu toată inima-mi zdrobită plîng încleştat de Crucea Ta!