Cum tremură lumina
Cum tremură lumina pe culmile de sus
cînd clipa ei frumoasă e-aproape de apus
cînd creşte ce e rece, cînd ce e cald s-a dus
- cum tremură lumina pe culmile de sus!
Cum sufere lumina de greu pe faţa mea
cînd simt foşnind ispita şi-ncep s-ascult de ea
cînd vine fin păcatul cum umbra lui cea grea
- cum sufere lumina de trist pe faţa mea!
Cum sîngeră lumina din sufletul învins
cînd cea din urmă rază a-ncrederii s-a stins
cînd gîndul pe vecie de ceruri s-a desprins
- cum sîngeră lumina din sufletul învins.
O, nu-i muri lumină, mai creşti odată greu
şi-i frige conştiinţa căzutului ateu
şi nu-l lăsa să moară vrăjmaş cu Dumnezeu
- o, nu-i muri lumină, mai creşti odată greu...