Cu Tine-am să mă laud
Cu Tine-am să mă laud Iisuse orişicînd
de Numele-Ţi, cu dulce voi pomeni întruna
de mila Ta cea mare voi povesti plîngînd
de dragostea Ta scumpă voi lăcrima cîntînd
că-n haru-Ţi fără margini mă-nvălui totdeauna.
Făgăduinţa-Ţi sfîntă mereu mi-o împlineşti
cu tot mai largă mînă şi-n stări tot mai divine
lumina conştiinţei tot mai curată-mi creşti
iubirii tot mai nalte trăiri îmi dăruieşti
şi-n orice întîlnire vii tot mai drag spre mine.
În paza Mîinii Tale sînt tot mai liniştit
ca sub un scut puternic şi cald în orice vreme
cu-aripa Ta m-acoperi în ceasul fericit
de simt că alt pe lume nimic n-am de dorit
nimic de-a mai ajunge, nimic de-a mă mai teme...
O, cum să nu mă laud cu Tine-atunci Iisus
şi cum să nu-Ţi cînt Ţie cu dor tot mai fierbinte
cînd încă dinainte de-al nopţii mele-apus
mi-ai răsărit un soare atît de drag şi sus
de nu-mi văd de lumină parcă nimic nainte.