O, cum să-ntârzie pedeapsa?

O, cum să-ntîrzie pedeapsa acestui secol desfrînat cînd orice gură e-o gheenă şi orice uns e-un apostat, cînd orice ochi sticleşte ura şi-n hăul cel mai fioros religii fără de credinţă şi creştinism fără Hristos! O, cum să-ntîrzie sfîrşitul acestui veac de ură plin în care jumătate-i fiere şi jumătate e venin în care tremură dreptatea printre iscoade şi călăi şi nu ştii care-ţi mai sînt fraţii sau care-ţi sînt duşmanii tăi. Primejdia de-a fi-ntre oameni e-ades mai mare ca-ntre lupi la orice pas se cere, ochii şi sufletul, să ţi-i astupi, curajul care ţi se cere ca să trăieşti, adeseori e mult mai mare ca acela ce ţi s-ar cere ca să mori. O, cum să-ntîrzie răsplata acestui secol împietrit cînd tot ce-i vrednic de-nchinare e lepădat sau murdărit, cînd şi pe ce-i mai sfînt în lume satana-şi pune-al lui stigmat, - ce-ar mai putea opri osînda acestui secol blestemat?