O, casa mea cerească
O, casa mea cerească în care mă aşteaptă
iubirea cea mai dulce şi unică şi mare
oriunde-aş fi, spre tine tînjind mi se îndreaptă
tăcerea din suspine, fiorul din cîntare.
Anevoios mi-e timpul şi silnică mi-e starea
peregrinînd pe-aceste cărări aşa străine
ce neagră-mi pare încă şi rece depărtarea
pîn-am s-ajung odată să odihnesc în tine.
O, Vînt Ceresc, fă-mi zborul mai grabnic şi mai dulce
spre harul ce m-aşteaptă în casa mea cea sfîntă
să-mi poată-odată fruntea iubirii să se culce
pe împlinirea care o leagănă şi-o-ncîntă.