Doamne, sânt pe lume oameni

Doamne, sînt pe lume oameni cărora mi-aş da ce-am tot şi sînt alţii pentru care, cît aş vrea, nimic nu pot. Pentru unii cu iubire şi cu drag îngenunchez pentru alţii mă cutremur să mă rog şi să veghez. Duhurile unor oameni mă-senină fericit ale altora m-apasă şi-mi fac gîndul chinuit. Lîngă unii veşnicia mi-aş trăi-o-mbrăţişat lîngă alţii chiar şi clipa mi-o trăiesc cutremurat. Unii, simt cu bucurie că-s al Tău sfinţit lăcaş pe-alţii-i simt cu groază casa unui demon ucigaş. - Doamne, printre cîte taine şi primejdii pribegim dintre-acestea ce puţine le vedem şi presimţim!