Statornică-i blândeţea

Statornică-i blîndeţea din glasul Tău Iisus, în Cerul Tău surîsul e fără de apus, în Duhul Tău alinul e-un nesfîrşit fior Tu eşti balsamul dulce pe toate cîte dor. Statornic e izvorul din care-mi curgi mereu prin albia prea-plină a sufletului meu Tu-mi re-noieşti rodirea sfinţindu-mi-o divin Tu-mi umpli necuprinsul cu zări ce vin şi vin. Statornică-i lumina ce-o treci prin ochii mei cînd cerul fericirii se reazemă în ei Tu re-noieşti seninul cel limpede şi-afund în care-mbrăţişarea iubirii mi-o ascund. Statornică-i frumseţea a tot ce-mi dai mereu Divin şi Veşnic Soare al sufletului meu prin tot ce gust eşti dulce, prin tot ce simt eşti dor - uneşte-mă cu-acestea pe veşnicia lor.