Deşertăciuni şi vis

Deşertăciuni şi vis sînt toate în lumea asta de acum averea lumii-i amăgire şi măreţia ei e fum. Fericit cine-şi adună avuţia cea de Sus fericit cine-mpreună umblă cu Iisus, rabdă cu Iisus, moare cu Iisus, - el şi-nvie cu Iisus. Nu-i o mai mare nebunie decît să-L uiţi pe Dumnezeu şi sufletul să-ţi legi de lume şi trupul de păcatul greu. Cu-adevărat deşertăciune sînt toate şi-amăgiri şi vis zadarnic se frămîntă omul precum Scripturile au zis. Cînd parcă dobîndim pămîntul atunci în groapă ne sfîrşim şi toate cîte-am strîns pe lume le lepădăm şi părăsim. Nu-şi duce omu-n veşnicie nimic, - decît ce-a dăruit lui Dumnezeu şi suferinţei cu dragoste, - cît a trăit!