Fericită e nădejdea
Fericită e nădejdea care ne-a adus Hristos
că la moarte, nu-i sfîrşitul, sufletului credincios
moartea nu-i sfîrşit! - ci moartea este doar un prag de-un pas
peste care toţi vom trece către-al doilea popas.
Că lăcaşul nostru veşnic nu-i nici groapa cea de jos
şi din ea vom fi odată scoşi de Glasul lui Hristos
Marea Zi a Judecăţii şi-nvierii de Apoi
ne va scoate din morminte pe oricare dintre noi.
... Numai unde ne vom duce după-al Judecăţii ceas
va fi-al nostru-adevăratul şi de-a pururea popas.
Acolo rămînem veşnic, veşnic, veşnic, veşnic - stînd
cu Hristos ori cu satana, cum ne-am vrut de pe pămînt.
Vai ce moarte disperată are cel fără Hristos
el îşi vede-atunci deodată tot trecutul mincinos
vede iadul ce-l aşteaptă, vede raiul cel pierdut
- cum ar şti acum alege, dar zadarnic, a trecut...
Dar ce moarte fericită are cel cu Dumnezeu
pentru el nimic nu-i groază, nici chinuitor, nici greu
după el nu vine moartea, după el vine Iisus
ca să-l ia să-l ducă-n locul cel frumos ce-l are Sus.
Fericită e nădejdea care ne-a adus Hristos
moartea-i doar un prag ce-l trecem spre lăcaşul luminos
dincoace e suferinţa, Dincolo e-un veşnic Rai
- fericit eşti dulce suflet ce nădejdea asta ai!