Vai ce luptă-nfricoşată

Vai ce luptă-nfricoşată are sufletul pierdut cînd îşi părăseşte trupul unde-n lume-a petrecut vai cît lăcrimează-atuncea, cum suspină de amar cînd pierdută-şi vede viaţa... şi-alergarea în zadar. Plînge soră, plînge frate cît eşti viu ca să nu plîngi prea tîrziu vino soră, vino frate la Iisus că-n zadar cînd El S-a dus. Către cine-ţi vei întinde mîinile în ceasul greu tu cel care nu vrei astăzi să le-ntinzi spre Dumnezeu? Cine oare-o să-ţi răspundă cînd te vei ruga din foc dacă nu vrei să strigi astăzi către Dumnezeu deloc? Cine oare-o să-ţi ajute în al morţii tale ceas cînd pe veci tu singur, singur, singur, singur ai rămas? cînd nici îngeri şi nici oameni şi nici nimeni, nimeni nu-s - cine oare-o să-ţi ajute dacă n-ai vrut pe Iisus? O, drag suflet vino astăzi să-L cîştigi pe Dumnezeu n-aştepta pînă la ceasul cel ne-nchipuit de greu n-aştepta pînă la iadul unde dacă vei fi-ajuns nu mai este-n veci scăpare, căci a fost - şi n-ai răspuns!