Tot ce-i al Tău Iisuse
Tot ce-i al Tău Iisuse iubesc acum ştiind
cum îl iubeam odată deşi nu-nţelegeam
cărările spre lume ni-s negre cît se-ntind
dar calea către Tine atît de albă-o am.
O, eu cunosc acuma ce alţii n-au ştiut
trăiesc o bucurie cum alţii n-au gustat
eu am aflat lumină cum alţii n-au văzut
şi stări ce-n lume Doamne la alţii nu le-ai dat.
Îmi duse focul casa şi apa pîinea mea
şi vîntu-mi smulse pomii - şi furii banii mei,
dar dragostea Iisuse şi raiul meu din ea
nu mi-o putură smulge nici ele şi nici ei.
... O, oare nu-s eu Doamne prea flori acum şi vis,
prea zîmbet şi prea frunză cu rod nepîrguit,
nu-s eu prea mult cîntare acum şi zbor deschis
şi prea puţin tăcere şi chin şi plîns sfinţit?
Prea fericiţi Iisuse şi prea uşori îmi par
azi paşii după Tine prin dragoste mereu
- să n-am eu oare frică de-acest preadulce har,
- să nu mă tem că-n lume prea fericit sînt eu?